Iustina, reşiţeancă prin adopţie, este un regizor talentat care pune pe seama divinităţi toţi paşi săi reuşiţi din viaţă şi toate momentele deosebite.
Iustina spune că meseria a ajutat-o să ştie să râdă chiar şi atunci când sufletul îi este trist. Are o fire deschisă şi îi place să glumească. Consideră că tot ceea ce face este rezultatul credinţei pe care o poartă în suflet.
Atribuie toate reuşitele divinităţii. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Piata Neamţ şi la Suceava, iar de aici are cele mai frumoase amintiri care i- au rămas gravate în suflet. De mică a fost îndrăgostită de cărţi. În primii ani i-a citit mama toate poveştile, dar la vârsta de nouă ani a fost obligată să facă singură acest lucru.
A citit prima carte de nevoie
„Într-o dimineaţă m-am trezit şi am mers spre bucătărie. Mama era ocupată. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă asta. Am întrebat-o dacă îmi citeşte şi m-a explicat că este ocupată şi că am două posibilităţi: ori o ajut la curăţenie, ori citesc singură. Am plecat în cameră supărată şi aşa am început să citesc”, şi-a amintit Iustina. Şi-a dorit să devină actor, însă viaţa i-a oferit alte surprize. „Când am absolvit liceul am fost nevoită să mă angajez. Am urmat
cursuri de recepţioner şi am lucrat într-un hotel foarte mulţi ani. În momentul în care s-a angajat şi unul dintre fraţii mei, am plecat spre Bucureşti. Aici am lucrat trei ani ca muncitor necalificat. Am dat trei ani la rând la facultate, dar nu am reuşit să intru la Teatru”, şi-a amintit regizoarea. Evenimentele din 1989 au luat-o pe nepregătite. Iustina plecase să vadă un film la cinematograf, iar când a ieşit din metrou în Piaţa Romană a avut o mare surpriză.
Decembrie 1989
„Am văzut demonstranţii, iar un om mi-a spus că este Revoluţie. M-am alăturat mulţimii. A fost emoţionant. Încercam să ne reamintim versurile din Deşteap
