Liniştea, oamenii mai relaxaţi, lipsa aglomeraţiei, preţurile mici, curăţenia şi apropierea de natură, proprietăţile ieftine, distanţele scurte şi siguranţa - acestea sunt avantajele unui oraş mic. Dar viaţa are şi aici neajunsurile ei. În primul rând, într-un oraş mic joburile bune sunt puţine şi ocupate.
Există mai puţine oportunităţi de afaceri şi, implicit, de angajare decât în oraşele mari, iar concurenţa slabă din mediul privat impune salarii mici. În general, munca e plătită prost; puţini câştigă foarte bine.
Dezvoltarea e lentă - de regulă, tendinţele dintr-un oraş mare sunt urmate cu o întârziere de unul-trei ani într-un oraş mic. Investitorii sunt atraşi de marile aglomerări urbane, iar uneori autorităţile locale sunt rigide şi nu operează constructiv.
Evenimentele culturale sunt rare, astfel că iubitorii de muzică sau de teatru pot vedea spectacole de prim rang doar în marile oraşe. Spitalele nu au echipamente performante, iar pacienţii cu afecţiuni grave sunt trimişi în Capitală.
Da, în oraşele mici oamenii sunt mai relaxaţi, mai calzi, dar şi prea răbdători. Iar cu cât comunitatea e mai mică, cu atât pune mai puţină presiune pe autorităţi pentru a le determina să lucreze corect. În plus, într-un oraş în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, presa locală e uşor de controlat.
Locuiţi într-un oraş mic? Înseamnă că aţi încercat măcar câteva dintre deliciile şi neajunsurile vieţii într-un asemenea loc. Ceilalţi pot doar să pună avantajele şi dezavantajele la un loc şi să se întrebe: merită sau nu să trăieşti într-un oraş mic? Răspunsul stă mai degrabă în firea fiecăruia dintre noi decât într-o simplă linie trasă pe hârtie, sub plusuri şi minusuri.
