Spune despre copiii de la şcoala la care predă că îi simte ca şi cum ar fi ai ei. Îmbină pasiunea pentru pian, instrument pe care îl stăpâneşte cu virtuozitate, cu dedicaţia faţă de elevii săi.

„Când m-am înscris la liceul de muzică mama nici nu a ştiut. Discuţia fusese să urmez un liceu teoretic însă eu mi-am urmat mai degrabă ambiţia. Când am pus-o în faţa faptului împlinit nu a mai protestat. E bine să faci ceea ce îţi place”, îşi începe povestea Corina Pană, pianista ce acum îşi transmite cunoştinţele şi pasiunea elevilor săi. A început să cocheteze cu pianul de la vârsta de cinci ani, şi spune că a prins pasiunea de la unchiul său. „E o poveste amuzantă cu unchiul. El nu are nici acum o pregătire specială în muzică, însă are un extraordinar simţ al armoniei. Ţin minte că atunci când eram mică îmi dădea lecţii de pian pe foaia de hârtie. Desena clapele pe o coală şi începea să atingă hârtia ca şi cum ar fi fost un pian adevărat”, îşi aminteşte Corina de primii ani ca şi învăţăcel în ale muzicii. Acum, pe lângă faptul că predă, pianista face parte şi din orchestra filarmonicii Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea, unde spune că se simte ca la o a doua casă. Turneele în ţară şi în străinătate o bucură şi mărturiseşte că cel mai mult i-a plăcut atunci când orchestra filarmonicii a poposit în oraşul italian Rimini.

„Elevii îmi sunt ca proprii mei copii”

Întrebată dacă are copii, Corina spune că, în momentul de fată, cei 21 de elevi ai săi, îi sunt la fel de apropiaţi ca şi cum i-ar fi fost copii. „E foarte important să şti cum să lucrezi cu fiecare elev în parte, cum să îl motivezi, cum să îi explici nişte noţiuni ce la început sunt abstracte”, povesteşte pianista. La Liceul de Artă predă pian tehnic şi recunoaşte că cei mai dragi îi sunt picii de clasa întâi, deşi cu ei este şi cel mult de lucru. „Am o afinitate pentru cei mici şi am