Am scris despre Dantec zilele astea, mi-a raspuns si la niste intrebari pe mail. Omul continua sa-mi scape, scrie totusi prea haotic – uneori, de-a dreptul prost - ca sa fie comercial si totuşi cistiga public cu batalii religios culturale. E un personaj foarte viu, tipic pentru epoca net. În Romania, ducem lipsa în zona religioasă, dreapta de personaje ca el care să-şi asume un risc al opiniei. La noi dreapta riscă să intre complet în epoca repetiţiei şi a zîmbetului fals de angajat la stat. Cu alte cuvinte, nici n-ai cu cine sa te bati.

Ce-am zis despre Dantec, aici:

De-a dreptul de neinteles imi apar atingerile cu dreapta extrema. Simpatica mi se pare eticheta pe care si-a atasat-o de catolic futurist. Opiniile sale politice ma lasa rece, dar delirurile sociale sint unele de luat in seama, omul exprimind frici profunde ale comunitatilor francofone. Eticheta de reactionar si lipirea de Houellebecq s-au constituit, cred, intr-o mare sansa. In textele sale provocator inteligente, in care recupereaza discurs religios in pamflet social, realizezi utilitatea maxima a reactionarului cu simtul ironiei. Textele prostesti, si nu lipsesc, ii dau un aer teribilist pe care stie sa-l inmoaie intr-o saramura de cyberpunker. Cit despre Houellebecq… as spune ca cei doi seamana cu adevarat foarte mult, numai ca unul a pornit-o dinspre literatura grea si ambitii clasice catre tot ce inseamna „pop“, iar celalalt a descoperit profunzimile literaturii prin incapatinare, cantitate si mixarea inteligenta a onestitatii cu indrazneala mediatica. Dantec a pornit dinspre lumea „alternativa“ (la propriu: a cintat intr-o trupa punk, a devenit apoi un textier foarte apreciat), muzicala, dintr-un starsystem exploziv pina la a emite altfel de pretentii. Cele doua lumi, showbizul si literatura, se hranesc reciproc cu succes. Recent, Iggy Pop a facut muzica pentru un document