După vanghelioanele din iarnă, şeful pesediştilor bucureşteni s-a gândit să înfiinţeze şi tradiţia micilor festivi şi berii trezite împărţite pe de-a moaca poporului de 1 Mai.

Cum treaba asta trebuia să aibă un nume, marele micar al neamului, Daniel Marean Vanghelie a cugetat şi a botezat-o „1 Mai românesc". Ar fi păcat să interpretăm pomanageala, îmbrâncelile şi mitocănia drept ceva care are legătură cu specificul nostru naţional.

Behăieli şi înghionteli

Când am ajuns în Parcul Izvor, pe fondul unor behăieli populare clamate de pe scenă de diverşi rapsozi, lumea adunată practica un dans ciudat, semănând cu o combinaţie între o mişcări de wrestling şi placări de rugby. În jurul unor activişti coloraţi în roşu de partid, cete de oameni se înghesuiau să apuce bonuri de mici şi bere. Gospodine, pensionari dar şi juni superiori din punct de vedere fizic celorlalţi se aflau într-o competiţie derizorie, al cărei premiu erau patru mici şi o bere.

Fericiţii câştigători ai acestei prime etape intrau într-o altă fază a concursului, mai puţin violentă, dar solicitantă. Trebuiau să se aşeze la nişte cozi imense într-un fum dens, scos de grătarele pe care sfârâia carnea pesedistă. Toată povestea semăna cu un parc de distracţii pentru sado-masochişti. Probabil domnii Geoană şi Vanghelie au considerat faimoasele bonuri drept un aconto pentru voturile acordate la europarlamentare, când primarul Sectorului 5 o să mai împartă şi telefoane mobile, bidinele, mop-uri sau mai ştiu eu ce.

Ploaia sprage turma

Cei care terminau şi etapa a doua şi deveneau fericiţii posesori ai produselor de îngurgitat se aşezau frumos pe iarbă, să înfulece. Am văzut cucoane de partid care îşi dădeau jos pantofii cu toc, de sărbătoare muncitorească, scoteau din genţi câte o păturică bine rulată pe care o desfăşurau şi se apucau să înfigă scobi