Un partid sau un politician vine si ne spune: "va vom taia salariile, vine criza peste noi, vom reduce cheltuielile, vom strange cureaua". Vine opozitia si spune: "vom creste salariile si pensiile, vom revigora economia, vom reduce impozitele etc." Ce se va intampla, pe cine va alege electoratul?
Am impresia ca noi suntem cei care generam un asemenea comportament. Si atunci, politicienii se pliaza pe dorintele noastre si initiaza campionatul de minciuni electorale".
Este ceea ce scria saptamana trecuta pe forum Ambigua, comentariu la un text referitor la iresponsabilitatea politicienilor care, prin minciunile lor sfruntate, au viciat pana si conceptul de campanie electorala.
Chiar asa, oare ce vrea poporul: promisiuni dubioase, dar cu aroma imbatatoare, sau realism onest, dar sec?
Vrea ce vrea si copilul cand il pui sa aleaga intre ciorba sanatoasa de legume si bomboana plina de E-uri si consevanti. Sigur ca primul reflex este sa aleaga promisiunea, deci minciuna. Cu cat se dovedeste ea mai de success, cu atat va fi mai folosita si mai greu de eliminat.
Modelul acesta nu este unul specific romanesc, decat in masura in care nimeni, niciodata nu a reusit sa rupa cercul vicios. Nu a reusit pentru ca nici nu si-a propus.
Niciun partid, niciun politician dupa cel de-a doilea razboi mondial nu si-a asumat adevarul mai mult de, in cel mai bun caz, un ciclu electoral, cu riscul infrangerilor succesive pana cand, in sfarsit, electoratul intelege ce e de inteles.
Nesansa romanilor
Niciunde in lume electoratul nu s-a nascut intelept. Peste tot minciuna este tentanta si pentru cel care promite si pentru cel caruia i se promite. Insa tarile la care ne uitam acum cu jind au avut sansa unor politicieni care sa-si faca un tel din educarea si trezirea electoratului, din civilizarea tarii, c
