Unul dintre cele mai halucinante episoade din practica funesta a justitiei romane, dosarul "Frumusanu-Crainiceanu", isi va comemora curand majoratul. In spatele acestui nume de scena sta moartea violenta a doi tineri, ucisi la mineriada care a rasturnat Guvernul Roman, in septembrie 1991. Dupa 17 ani si jumatate de anchete si procese, magistratii care au avut pe rol dublul asasinat, caruia i-au cazut victime Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu, intorc dosarul iarasi spre momentul "zero". Recent, familiile victimelor au aflat ca Parchetul Militar renunta la cercetari, deoarece nu se mai simte competent sa mearga inainte. Fapt pentru care speta a fost trimisa la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, deci la o instanta civila.

Desi rechizitoriul intocmit in anii ’90 de procurorul militar Gheorghe Surdescu demonstra ca un ofiter SPP i-a ucis pe cei doi tineri folosind armamentul din dotare, iar o instanta l-a condamnat chiar pe capitanul SPP Dorel Gabor la inchisoare pentru infractiunea de omor, procesul s-a prelungit pana acum din cele mai diverse si stupide motive. Insa cireasa putreda de pe coliva a pus-o de cateva saptamani noua ordonanta emisa de Parchetul Militar. Contrar evidentelor si cu afront disimulat la bunul-simt, magistratii acestei institutii isi motiveaza decizia cu argumente-soc: "Constatam ca in cauza nu au rezultat indicii temeinice privind implicarea unor cadre militare in savarsirea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar". Revelatia ivita dupa aproape doua decenii l-ar pune in sah chiar si pe Moise. Apoi, daca inventariezi numele personajelor audiate in dosar, cumetria pe care o intretin cu figura paterna a lui Ion Iliescu parca te face sa "intelegi" derapajele juridice.

Dar, intr-o paradigma in care pledoaria decisiva este adesea portavocea traficului de influenta, traseul ilogic al dosarului "Frumusanu-Crain