Folosirea unor sarbatori traditionale, care nu au nimic in comun cu politica, pe post de vehicul de campanie electorala ne arata cum anumite clivaje sunt sterse cu buretele, aruncandu-ne inapoi cu cateva sute de ani. Ceea ce s-a intamplat la Sambra Oilor a fost contopirea ruralului cu urbanul, a traditiei cu modernitatea, a prezentului cu trecutul.

Sa apelezi la Miorita pentru a deveni presedintele Romaniei inseamna a folosi argumentele pe care un elev de gimnaziu le are in dotare. A poza in aparatorul pastoritului si a le spune oameniloe ca se pot imbogati daca vor creste oi, pe de o parte, si a promite ca vrei sa fii un lider modern, pe alta, reprezinta un nonsens. A-l insoti pe cel ce recurge la oi ca sa puncteze procente, doar pentru a face act de prezenta, reprezinta o imbecilitate si mai mare decat behaitul de campanie.

Totusi, trebuie sa precizez ca la capitolul “De Oaie”, cel mai rau a comis-o un anume personaj, care a completat turma de oameni politici si care a zis ca el nu a venit sa faca discursuri politice, dar apoi s-a fotografiat cu toata lumea.

Atunci, la ce bun traditia? Acest recurs bolnavicios mie imi aduce aminte de perioada interbelica, iar combinat cu discursurile religioase ale liderilor (“sunt mai mult un ministru al cultelor”- Paleologu, “Sa ne ajute Dumnezeu”-Geoana) mi se pare ca pune umarul la un demers de tip legionar.

Folosirea unor sarbatori traditionale, care nu au nimic in comun cu politica, pe post de vehicul de campanie electorala ne arata cum anumite clivaje sunt sterse cu buretele, aruncandu-ne inapoi cu cateva sute de ani. Ceea ce s-a intamplat la Sambra Oilor a fost contopirea ruralului cu urbanul, a traditiei cu modernitatea, a prezentului cu trecutul.

Sa apelezi la Miorita pentru a deveni presedintele Romaniei inseamna a folosi argumentele pe care un elev de gimnaziu le are in dotare. A poza in ap