Mulţimea ahtiată după mâncare gratuită din Parcul Izvor ilustrează drumul pe tobogan al unei părţi importante din naţia română.
Mitul, spune Mircea Eliade în „Aspecte ale mitului”, povesteşte o istorie sacră. El „relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, în timpul fabulos al începuturilor”. Micul, susţine Marian Vanghelie în „Aspecte ale micului”, cuprinde o viziune nu tocmai sacră asupra unei realităţi nu tocmai macre. Micologia de 1 Mai trebuie prinsă între coperţi şi editată sub titlul „Legendele Izvorului”, cu o prefaţă de Mircea Micu şi un aparat critic de Adrian Mititelu.
Realitatea TV a percutat în faţa acestei noi probe de decădere naţională, expediind- o între grătarele peste care prezidau Marian Vanghelie şi Mircea Geoană pe o domnişoară numită - ei bine, da! - Marilena Mititelu. Dacă luptătorul Tod Medina va deveni vreodată corespondent al Realităţii TV, sper să i se dea şansa de-a vorbi despre pelerinajul de la Mecca.
Marilena Mititelu s-a făcut auzită şi văzută cu greu prin fum şi larmă. Cuvintele nu i s-au auzit prea bine, căci transmisiunea se făcea din mediu ostil. Echipaţi cu tricouri şi şepci roşii, înjurături şi miros de transpiraţie, manifestanţii luaseră drept literă de Vanghelie apelul la mobilizare. Lucru normal, căci miza era enormă: în schimbul unui bilet, fiecare participant primea patru mici, o bere şi-un suc. O doamnă cu şapca aşezată ghiduş pe vârful cocului a mărturisit că-şi pierduse şase ore din viaţă aşteptând trataţia.
O alta, apăsată de perspectiva eşecului, a constatat că lumea pierduse deprinderea statului la coadă. În fine, un cetăţean cu braţe de docher şi două pete simetrice la subsuori scanda entuziasmat (şi cu voce de om sătul) numele arhitectului spiritual al întâmplării. Undeva în faţă, surclasându-l pe vineţiul domn Geoană, robustul domn Vanghelie zâmbe
