- Cultural - nr. 296 / 4 Mai, 2009 Adio, Valeria Peter PREDescu! Inima artistului Valeria Peter Predescu nu a mai facut fata lumii prin care ne purtam, muritori, pasii. Valeria canta, de acum incolo, in corul ingerilor. Am cunoscut-o ca artist, ca om, ca prietena, si simt ca trebuie sa vorbesc despre ea, sa marturisesc din ceea ce ea a fost si dincolo de luminile rampei. Am scris o carte cu si despre Valeria, DESTIN, era in urma cu sapte ani. Recitesc din paginile cartii si constat ca nimic nu s-a schimbat intre timp. Valeria Peter Predescu este aici! Cum ne-am cunoscut? Intr-o relatie artist-jurnalist. Pe atunci nu stiam multe despre folclor si etnografie. Nu eram impatimita de melosul popular, ba, nu aveam nici cea mai vaga cultura muzicala si nu-i cunosteam decat in parte repertoriul. De unde se pornise , atunci, dorinta mea de-a intra si cerceta pe viu Viata si Cantarea Valeriei Peter Predescu? Nu realizam ca dam buzna, cu uneltele mele de scriitor, intr-o galaxie noua, deschideam lada de zestre a unei celebritati in materie de folclor, a unei voci distincte din palmaresul marilor scene romanesti. Ideea deja fascina. Valeria era punctul dintre minte si inima in care se interfereaza Viata cu Arta, Familia cu Scena, Tristetea cu Bucuria, Nasterea cu Moartea... Cand am vazut-o pentru prima data in carne si oase, dincoace de luminile scenei, mi s-a parut a fi o lebada ratacita intr-un card de gaste domestice, Era mai altminteri decat celelalte persoane din adunarea aceea, una mondena, era vie, maiestuoasa, modesta, fragila si puternica...Toate acestea erau intr-un singur trup de femeie. Nimbul celebritatii ii ilumina clar fiinta pamanteana. Cum aveam sa vad si mai tarziu, Valeria stia sa rada frumos, fara retinere si fara fortare. Valeria era constienta de valoarea ei artistica, dar nu profita de celebritate in mica noastra urbe din Transilvania. Valeri