A fost Claudius din „Hamlet“, Lucio din „Măsură pentru Măsură“, Porfiri din „Crimă şi pedeapsă“, Iason din „Medeea“, Lopahin din „Livada de vişini“. Astăzi este „Cel mai bun actor într-un rol secundar“, distincţie acordată de UNITER.
Bucuria spectatorului, satisfacţia actorului Sorin Leoveanu, nimic nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi existat acea dorinţă în sufletul actorului de azi. „Drumul meu în această lume a teatrului a început în 1994, cu ajutorul Nataşei Raab, care m-a pregătit pentru examenul de la Târgu Mureş. Ajutor... e un fel de a spune, a fost şi este mai mult decât atât… m-a salvat, într-un fel! Au existat în mine dorinţa şi chemarea asta, să fac teatru, să încerc... Nu cred că teatrul sau dorinţa se insuflă, nu e suficient să-ţi doreşti sau să-ţi placă să faci teatru. Dacă îţi place teatrul nu înseamnă că îl şi poţi face. Nu-i suficient! Sigur te poţi juca de-a teatrul, dar asta nu înseamnă că-l şi înţelegi sau faci“, a precizat actorul de azi.
Şi el a avut toate valenţele. Odată cu finalizarea cursurilor Academiei de Artă Teatrală Târgu Mureş, Secţia actorie, la clasa prof. Cornel Popescu (1994-1998), lucrurile şi-au urmat cursul firesc. Rolurile au început să curgă. Au fost unele care au lăsat urme, care au contribuit la formarea actorului de azi, conducându-l spre cele mai înalte culmi. „Sunt genul (sau încerc să fiu) care crede în orice rol şi în orice montare. Din păcate, şi când zic din păcate chiar cred asta şi o simt, nu mă folosesc de expresie. Pur şi simplu, în ziua de azi ai din ce în ce mai rar şansa să crezi. Începi să crezi din disperare, să te agăţi cu disperare de credinţă… fiecare personaj lasă urme. Unele se văd mai repede, pe altele le descoperi în timp. Din fiecare iei câte ceva şi dai la rândul tău câte ceva. Altfel, totul e degeaba! Simulezi“.
Recunoaşterea muncii
Şi drumul său a curs. Fiec
