Cu imaginaţia captivă delfinilor din pluş şi-a unei fraze house tot repetate, mii de tineri români din toată ţara au venit şi anul ăsta de 1 mai la Costineşti.
Cei care ştiu să vândă s-au dat peste cap şi-au pus pe tarabe iluzia verii; special din Ungaria, au adus parfum de porumb copt, proaspăt decongelat pentru sarbătoarea naţională. Accesorii vitale, aparatele de fotografiat n-au lipsit de la gâtul nici unui turist, pentru că ce rost are să mergi la mare dacă nu pui poze cu valuri în fundal pe hi5?
Toate terasele erau deschise şi fiecare avea muzica ei, aceeaşi muzică de astă vară şi de-acum două veri, dată la maximum, plăcută turistului care n-a aflat că pe lumea asta mai există şi rock sau jazz. House-ul şi manelele îşi dădeau mâna prieteneşte, amuţind cântecul discret al mării. Câţiva pescari îşi aruncaseră undiţa pe lacul tulburat de câteva lebede şi hidrobiciclete. Pe dig, în capăt, un slăbănog pozează pe ultimul stabilopod ca un victorios Tarzan. Stabilopod pe care, cu ceva vreme înainte, o cariocă pusă în slujba nemuririi a scris: „Te iubesc de aici până la Doamne-Doamne şi înapoi... de un infinit de ori!!! Andra şi Bogdan. 18.04.2009".
Tinere care nu calcă niciodată pe la şcoală, că altfel n-ar răspunde, când le întrebi unde-s studente: „la facultate", s-au vopsit proaspăt blonde, şi-au întins părul cu placa, şi-au pus tricourile cele trendy, piei colorate fără de care n-ar mai şti cine sunt, şi au apărut la Costineşti pentru a bifa şi anul acesta o sărbătoare cu al cărei obiect nu au nimic în comun. „Fă-mi şi mie o poză! Nu mi-am mai up-datat contul ăla de nu ştiu când şi ar fi cazul!", strigă o fată către alta.
MIROASE A „GOGOŞICA FIŢOŞICA"
Un avion care face loopinguri amuţeşte o clipă mulţimea imensă ce se preumblă dintr-un capăt în altul al staţiunii; oamenii se uită în sus la dungile albas
