Georgian Pop este unul dintre cei mai tineri componenţi ai Parlamentului României. Deputatul PSD+PC a absolvit Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Prezentăm în cele ce urmează amintirile sale despre începutul lui mai din urmă cu două decenii:
"Când mă gândesc la 1 mai 1989, simt că mă încearcă sentimente diverse. Pe de o parte, e un sentiment plăcut, general, al amintirilor din copilărie. Eram, evident, mult mai tânăr. Aveam doar 13 ani. Îmi vine în minte un banc. Cică doi pensionari stau pe bancă, în parc. Admirând peisajul, unul exclamă: «Ce bine era pe timpul lui Stalin!». Replica celuilalt urmează invariabil: «Cum era bine, eşti nebun? Era prigoana aceea cumplită». «Da, răspunde celălalt... dar eram tineri».
Cam în spiritul acestui banc sunt amintirile mele legate de ultimul 1 mai comunist. Adică bucuria copilăriei, bucuria copiilor care fac lucruri fără a percepe întotdeauna semnificaţiile negative, deranjante pentru cei maturi, pentru «oamenii mari», aşa cum ne plăcea nouă să-i numim, în copilărie, pe cei care depăşiseră vârsta majoratului.
Îmi amintesc, în primul rând, bucuria unei zile libere, adică fără şcoală. Chiar dacă acum sesizez faptul că nu era tocmai o zi liberă, în sensul libertăţii absolute, adică să faci ceea ce vrei, să mergi unde vrei, cu cine vrei, era totuşi bucuria spargerii rutinei unei săptămâni de şcoală de şase zile lucrătoare, de luni până sâmbăta, nu doar de cinci zile, adică sâmbăta şi duminica libere, cum avem acum, după Revoluţie. Însă lipsa libertăţii de a face ceea ce vreau nu cred că mă afecta foarte tare.
Nu-mi amintesc să mă fi deranjat pe mine sau pe colegii mei faptul că trebuia să participăm la mitingul de 1 mai. Primul lucru important era că nu făceam şcoală în acea zi. Al doilea lucru important era că părăseam satul şi mergeam la oraş. Eu locuiam şi
