Daniel SANDRU Titlul de mai sus nu apare intre ghilimele nu pentru ca mi-as asuma astfel de expresii, ci pentru ca el exprima o sinteza a modului in care reprezentanti de frunte ai statului roman ii vad pe unii dintre cetatenii Romaniei. E o sinteza paradoxala intre doua ziceri mai vechi de-ale presedintelui Traian Basescu si una mai noua a ministrului Culturii si Cultelor, Theodor Paleologu, toate fiind adresate unor jurnalisti. Paradoxala pentru ca, daca lui Traian Basescu i se poate invoca lipsa limitelor impuse de educatie, Paleologu nu poate fi inclus in acelasi cadru, poate nu atat gratie licentei franceze in Filosofie ori a doctoratului german in Stiinte Politice, cat mai ales ascendentului paternal pe care-l are. Putem fi de acord ca avem politicieni mai buni sau mai rai, dupa cum avem jurnalisti mai buni sau mai rai ori, generalizand, cetateni romani de ambele facturi. Putem cadea de acord ca ai dreptul sa-l iubesti pe Traian Basescu sau sa te declari impotriva acestuia. Ori sa stai, pur si simplu, pe margine. Putem fi, cred, de acord, ca reflectia mitica asupra obiectivitatii presei, din Romania ori de-aiurea, e cea mai mare gogorita invatata prin scolile de jurnalism ori prin redactii, pentru simplul motiv ca, peste tot acolo unde e prezent factorul uman, realitatea ii resimte imediat influenta subiectiva. (Cu privire la acest ultim aspect, pana si fizica - stiinta in sensul cel mai riguros al termenului - sustine, prin principiul nedeterminarii, ca incercarea umana de a masura pozitia unui atom influenteaza impulsul acestuia si invers. Cu atat mai putin poate fi, deci, jurnalismul un demers obiectiv). Si cred ca mai putem fi de acord cu faptul ca, atunci cand detii o demnitate publica, asumandu-ti un anumit statut, poti sa nu comentezi sau sa te duci in justitie daca vei considera ca un jurnalist sau oricine altcineva ti-a lezat imaginea. De aici p