N-am vazut de mult miracole. De fapt, niciodata. Ele se intimpla incetisor, Vin cu pasi de fetru, nu pac-pac. Insa, cateodata, televiziunile prezinta miracole in direct sau inregistrate si au grija sa le anunte din timp.
Daca, in general, pentru impliniri semnificative trebuie sa astepti chiar si o viata, uneori degeaba, televiziunea are puterea de a-ti oferi miracole intr-un timp dinainte anuntat, la pret de rabat. Dumnezeu cu agenda, asta e televiziunea, cu agenda la vedere. Ea modifica duratele lucrurilor in functie de impactul acestora din urma asupra noastra.
De pilda, atunci cind politistii il snopeau pe unul din clanul Preda de se cocosau ecranele de plans, imaginile, putine, se derulau in bucla, o data si-nc-o data, si mai o data, pana ajungeai sa inveti pe dinafara detaliile anatomice ale victimei, sa stii dinainte inspre ce parte a mutrei va zbura pumnul, pana ce toata emotia de la inceput, daca va fi fost, se va fi transformat intr-un sictir noroios. Ceea ce in realitate dura un minut, la Realitatea TV se lungea ca un refren de manea… hai sa vi se faca teama si sila… hai, vi s-a facut… hai, mai o gura, inca una, mai incape, las’ ca stiu eu.
Pe de alta parte iapa jigarita nu se preschimba in frumoasa frumoaselor numa’ cu vreo doua-trei operatii estetice, niste ajustari de piele, o tara de liposuctie si niste lifting la vesmantul epidermic intrat la apa. Unii cred ca daca la cele de mai sus se adauga si machiaj din plin, un pic de vopsea de par, o taietura cool la freza, o rochie de gala si sandale cu tocu-ngust si catarama subtire, gata minunea, uite schimbarea la fata.
La "Frumusete pe muchie de cutit", Victor Slav incearca sa ne convinga de urmatoarea dialectica: unu, omul imbatraneste, se urateste, cam asta-i soarta naturala; doi, exista televiziunea care poate interveni. Televiziunea e astazi un fel de
