Sfârâitul celor peste 100.000 de mititei vanghelişti, gâlgâitul berii alunecând pişcăcios pe beregata poporului, gripa porcină picată plocon mediatic, grevele bugetarilor „răsculativi“ sau sondajele puse pe pilotul automat al prăbuşirii băsesciene sunt suficiente motive pentru ca pachetul de legi ale educaţiei să amuţească strategic. Şi aşa vor rămâne. Mute sau răstălmăcite.

Boicotul ţine, în primul rând, de agenda televiziunilor mogulo-ştiriste, a căror unică deviză este să îngroape cât mai adânc orice proiect de provenienţă cotrocenistă. Sau, dacă evenimentele o impun, să-l distorsioneze până la aneantizare, aşa cum s-a întâmplat cu proiectul de reformă constituţională, care, după ce a fost măcelărit de batalioanele guriştilor mobilizaţi în platouri, a fost azvârlit în pubela uitării. Acesta este motivul pentru care, în afară de câteva declaraţii ale lui Mircea Miclea, şi acelea cu caracter general, niciun paragraf important din cele două legi nu a răzbătut prin zidul de tăcere impus de mogulo-ştirişti.

Reforma educaţiei nu se înscrie în marele proiect antibăsescian decât dacă, nu-i aşa, se găseşte metoda de a demonstra că ea urmăreşte distrugerea învăţământului pe următorul mileniu, batjocorirea profesorilor şi tâmpirea cu acceleraţie a elevilor şi studenţilor. Cum însă este dificil să încropeşti o astfel de demonstraţie, oricât te-ai strădui să răscroieşti articolele, atunci omerta e cea mai bună soluţie.

Al doilea motiv pentru care legile vor fi un eşec este pentru că ele contravin intereselor mafiei din învăţământ, cu tentaculele ei parlamentaro-politice. Presupunând, prin absurd, că ele vor intra în dezbaterea Legislativului, vom asista la o mobilizare uluitoare a sistemului împotriva acelor prevederi care leagă mâinile plagiatorilor, pun contor clanurilor universitare şi distrug fabricile de diplome şi, implicit, veniturile multora dintre