Mai au timp de respiro încă un an. Dacă până atunci nu se reinventează, nu este exclus ca unele dintre şantierele navale din România să-şi pună chiar problema închiderii. Lipsa acută de comenzi noi a surprins şantierele navale din România pe picior greşit. Sunt ineficiente, au costuri de producţie mari şi duc lipsă de muncitori specializaţi.

Singura lor şansă să tracă de perioada de „secetă” care urmează este să se restructureze din temelii. Au la dispoziţie încă un an, până când livrează comenzile contractate cu câţiva ani în urmă, pentru a găsi strategia potrivită.

Plutonul este condus de olandezii de la Damen Galaţi, care au iniţiat una dintre cele mai dramatice schimbări pe care şantierul gălăţean a trăit-o într-un secol de existenţă: trecerea de la construcţii de nave portcontainer şi tancuri petroliere la nave militare şi la iahturi.

Procesul se desfăşoară în pas alert, cu atât mai mult cu cât la cârma companiei a fost adus în decembrie anul trecut Kees de Ruiter, un olandez specializat în restructurarea şi eficientizarea companiilor aflate în dificultate. Acesta l-a înlocuit pe Gelu Stan, managerul care a condus şantierul în ultimii cinci ani.

Olandezul, care se trezeşte în fiecare dimineaţă la trei şi jumătate şi la 7.30 este la birou, a implementat un program cu 14 zone ce trebuie restructurate.

Schimbările propuse sunt radicale şi vizează întregul mod de funcţionare al şantierului: structura organizaţională, sistemul de planificare, modalităţile de plată, controlul calităţii sau poziţionarea directorilor de proiect în raport cu producţia. Pentru prima dată a fost adusă în discuţie şi existenţa unui director de resurse umane.

Soluţia salvatoare

Punctele-cheie asupra cărora de Ruiter trebuie să lucreze sunt comune tuturor şantierelor din România şi sunt specifice unei p