Călin Hera: „Cred în judecata celor care au decis abolirea pedepsei capitale şi sunt de partea celor care susţin că a lua viaţa cuiva e o decizie care nu trebuie să le aparţină oamenilor”. Sursa: Zoltan Lorencz
Atunci când ai o problemă cu cineva, îi dai cu un pietroi în cap (sau cu un ciomag) şi, gata, te-ai liniştit o vreme. Iar pe duşmanul tău l-ai liniştit pentru totdeauna. Am rezumat aici o posibilă învăţătură din ghidul de supravie ţu i re neanderthaliană. Ceea ce vreau să spun e că rezolvările de tip ciomag vin de foarte departe, din preistorie, deci de foarte dinăuntru. În această cheie poate fi privită întâmplarea despre care voi vorbi mai jos.
Ştiţi deja despre taximetristul din Braşov acuzat că a ucis două fete (pentru bani), apoi le-a ascuns în magazia unei case închiriate în Bacău. Cazul a fost mediatizat cu entuziasm de toate ziarele şi televiziunile. Aţi aflat, desigur, că tipul a fost găsit mort în celulă, ieri-noapte. Oficial, a fost sugrumat de colegul de celulă, un tip de 21 de ani condamnat la 4 ani de puşcărie pentru falsificare de monedă.
Prima versiune la care am avut acces este aceea că falsificatorul n-ar mai fi suportat confesiunile şoferului şi ar fi decis să facă el dreptate. „Nu merita să mai trăiască”, s-ar fi justificat el. A fost o execuţie, am mai auzit. Am privit fotografia taximetristului: un plăvan. Oare cât de smărăndesc trebuie să fi fost falsificatorul (poza lui n-am văzut-o)? Una peste alta, habar n-am cum s-a întâmplat. Dar un lucru e sigur: a avut loc o crimă.
M-a şocat: reacţia pe care a avut-o mama uneia din fetele ucise de taximetrist: „Toată familia mea, toată suferinţa noastră a fost răsplătită de Dumnezeu. S-a făcut, cât de cât, dreptate. Moarte pentru moarte. Să sufere şi mama lui cum suferim noi!”
Nu pot face exerciţiul de a mă pune în pielea femeii pen
