Concernul comunist livra parte din producţie către URSS, iar cu restul aproviziona tot Banatul. Românii străbăteau o ţară întreagă până la Timişoara ca să cumpere, fără cartelă, zeci de kilograme de salam, parizer sau carne. Porcuşorul de pe eticheta produselor fabricate la Comtim era celebru în toată România. Oamenii din câteva judeţe vecine cu Timişul se aprovizionau în mod obişnuit de la Comtim, dar tot aici veneau şi moldoveni sau ardeleni atunci când aveau în familie o nuntă, un botez sau o înmormântare.
Primii porci au venit de la Caracal
Biografia uneia dintre afacerile aproape capitaliste existente în plin comunism seamănă cu cea a marilor concerne americane de succes.
Istoria fermelor Comtim începe în anul 1968, în acelaşi an în care apărea şi Uzina de autoturisme de la Piteşti. În anul acela, fostul director general al combinatului, Florentin Cârpanu, cel care a ajuns să fie identificat cu anii de glorie ai societăţii, a pus la punct o mică fermă de porci la Beregsău, o comună din judeţul Timiş.
Primii porci au fost aduşi de la Caracal, dar lucrurile au evoluat rapid: „Am început să aducem porci şi din import, i-am ales cu grijă, pentru că voiam să îmbunătăţim rasele şi calitatea cărnii”, povesteşte, la 41 de ani de la înfiinţarea Comtim-ului, Florentin Cârpanu.
Pe parcursul anilor, ferma de la Beregsău a fost „clonată” în zeci de astfel de unităţi în tot judeţul Timiş: „Cu timpul, am preluat toate unităţile de producţie de stat din zonă, chiar şi organizaţiile cooperatiste”, spune Cârpanu.
Combinatul funcţiona ca un ceas elveţian
Pe măsură ce se extindea societatea, conducerea a pus la punct un mecanism impecabil, după model occidental. Şedinţe zilnice la ore fixe, coordonare cu şefii de secţii prin staţii, salarii mari şi un sistem integrat în totalitate.
