Scrisorile deschise înveninează atmosfera!, a decretat Eugen Şerbănescu, directorul general al Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), la o recentă dezbatere, după ce Cristian Mungiu şi-a permis să semnaleze public, în scris, o serie de inadvertenţe evidente la concursul de finanţare a proiectelor cinematografice. Din postura de membru al juriului, regizorul laureat cu Palme dOr a primit confirmarea unor nereguli pe care le semnalează de ani de zile şi pe care, acum, le vede din interior. Numai că Mungiu a refuzat să fie parte cooperantă a sistemului pe care l-a criticat sincer, aşa că a formulat o serie de observaţii pe care le-a înaintat ministrului Culturii. Acest fapt a declanşat reacţia lui Eugen Şerbănescu, care pare a nu înţelege cum cineva care a primit bani de la CNC poate să amendeze instituţia, fie şi prin nişte observaţii de bun-simţ. Ca şi cum fondurile respective au fost acordate nu pentru a-i sprijini filmele, în urma unui concurs, ci ca să îi închidă gura regizorului respectiv.
De ce ar trebui reformat sistemul, de vreme ce el, aşa cum este acum, a generat succesele de care s-a bucurat cinematografia românească la festivalurile de prestigiu? spune domnul Şerbănescu. Uitându-ne la lunga serie de scrisori deschise şi de proteste pe care regizorii premiaţi le-au semnat în ultimii ani, ne dăm seama că ei au reuşit nu datorită sistemului, ci în ciuda lui. În vreme ce marii regizori străini cu care concurează la festivalurile de anvergură se ocupă exclusiv de filmele lor, la noi, Mungiu şi colegii lui trebuie să se lupte în fiecare an nu numai pentru fonduri ca să-şi vadă peliculele pe ecrane, dar şi pentru reformarea unui sistem opac, marcat de bâlbâieli şi jocuri de culise.
Începând cu Legea cinematografiei şi cu CNC, continuând cu sprijinirea valorii şi cu tăierea fondurilor acordate unor filme de care cred că le e ruşine şi regi
