“Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”, se precizeaza în articolul 28, capitolul II din Constitutie, în care sunt prevazute drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor din România. Asa stiam si eu pâna mai ieri dupa-masa, când am primit la redactie vizita unei femei între doua vârste. Necajita foc si cu lacrimi în ochi, doamna a început sa îmi povesteasca despre o rezolutie (pe care mi-a si aratat-o) primita la domiciliu de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Târgu-Mures.
Povestea era mai lunga si destul de interesanta: anul trecut femeia a depus o plângere în care a reclamat ca a fost victima unui furt calificat comis de angajata unei case de schimb valutar, incident tinut ascuns de restul familiei, întrucât la mijloc era vorba despre o suma consistenta de bani. Ce e demn de retinut din toata tarasenia este ca raspunsul procurorilor scris pe o foaie nu a fost trimis în plic, asa cum e civilizat si cum prevede dealtfel si Constitutia României, ci a fost adusa de postas… în mâna, cu textul la vedere.
Daca adaugam faptul ca femeia locuieste în mediul rural, efectele sunt lesne de anticipat: odata ce stie postasul, e posibil sa afle tot satul, nu doar familia, ca a fost victima unei escrocherii. Ceea ce nu s-ar fi întâmplat daca respectiva rezolutie ar fi venit într-un plic sigilat.
Sa fi fost o scapare de-a procurorilor? Doamna sustinea ca ofiterul de serviciu al Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgu-Mures i-ar fi spus ca aceasta este procedura standard de trimitere a rezolutiilor în toata tara. Ceea ce e foarte grav daca e adevarat! “Corespondenta e inviolabila, dar mie mi-au lasat-o în pielea goala”, spunea femeia cu naduf si ciuda ca nu a fost bagata în seama de oamenii legii.
Sa se fi strâns surubul într-a
