Campioana Europei s-a calificat în finala de la Roma şi are şansa să-şi apere trofeul cîştigat anul trecut la Moscova
Se încuraja singur Arsene Wenger înaintea returului. Privea la statistici şi vedea că al său Arsenal nu mai pierduse în cupele europene de 5 ani pe teren propriu, între timp schimbase şi stadionul, vedea că întotdeauna semifinalele în care a pătruns au fost cîştigate. Vedea multe lucruri pozitive şi încerca să inducă o stare de spirit pozitivă în rîndul elevilor săi. Pe cît de plată pare această exprimare, "elevii săi", pe atît de reală e ea la Arsenal, unde mulţi jucători abia s-au desprins din stadiul de elevi.
Profesorul Wenger se încuraja singur, pentru că vedea şi destule probleme. Manchester United, în general, era o ameninţare. Fără a mai vorbi de ameninţările punctuale, date de superstarurile lui United, din cîmp sau de pe bancă, unde Ferguson îşi asumă foarte senin statutul de legendă vie.
Sir Alex, fără ezitare
N-a avut nici o ezitare Sir Alex în a-i lăsa pe margine pe Berbatov şi Tevez. A populat mijlocul, ştiind că fotbalul combinativ al rivalului poate provoca daune. L-a lăsat în faţă doar pe Rooney, cu Cristiano mai în spate şi cu Anderson, Carrick, Fletcher şi coreanul Park asigurînd supremaţia în zona mediană. Ce folos pentru Wenger că revenise Van Persie, ce folos că în banda cealaltă era pregătit Walcott cu viteza sa supersonică, ce folos dacă triunghiul Song-Cesc-Nasri a fost complet neutralizat.
Iar cînd s-a întîmplat să apară şi elementul ghinion, istoria s-a scris în primul sfert de ceas. Ghinionul a îmbrăcat întîi tricoul nefericitului Gibbs, care a alunecat ca un începător, ce totuşi este la 19 ani, şi i-a permis lui Park golul de deschidere. Apoi a trecut la Almunia, portarul de 32 de ani gafînd ca unul de 12 la şutul lui Ronaldo. Tot portughezul a închis meciul, dacă