Fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, s-a plâns la o dezbatere privind Legile siguranţei organizată de liberali săptămâna trecută că, pe vremea când era al treilea om în stat, nu a existat o colaborare între el şi serviciile de informaţii. "în perioada aceea am primit, dacă nu mă înşel, două note din partea serviciilor de informaţii.

Una avea oarece sens, iar una era atât de evident de poliţie politică, încât am trimis-o înapoi fără s-o discut şi fără să mai am ce să zic despre ea. Am discutat cu nişte colegi fără să le spun conţinutul, doar spunându-le că a existat aşa ceva, şi de atunci nu am mai primit nici una", a declarat indignat parlamentarul.

Asemenea acuze foarte grave ale fostului lider al Camerei Deputaţilor, spuse cu toată responsabilitatea, nu pot decât să te lase perplex. Adică deputatul cu funcţia cea mai înaltă e un papă lapte care n-are la îndemână şi el nişte informaţii secrete, ca să poată să stopeze interesele perverse în ceea ce priveşte elaborarea legilor şi care ar ameţi statul. Păi, atunci de ce mai există serviciile acestea secrete, dacă unul dintre principalii beneficiari legali ai informaţiilor lor, preşedintele Camerei Deputaţilor, e sărit din schemă? Bogdan Olteanu s-a scărpinat dezgustat după ureche atunci când a citit o notă pe care a etichetat-o fără menajamente "poliţie politică". Dar greaţa s-a manifestat abia acum, când a trecut în opoziţie. Fostul deputat-şef nu s-a dus cu nota la directorul respectivului serviciu secret, ca să-i dea în cap cu ea şi să-i ceară socoteală, nu a mers să reclame actul de poliţie politică nici la şeful de partid şi de guvern, Călin Popescu Tăriceanu, şi nici la şeful statului, preşedintele Traian Băsescu. De asemenea, Bogdan Olteanu n-a depus nici vreo plângere la parchet. A ales pe moment să tacă şi să lăcrimeze fugitiv când îi vine bine ca să înfiereze