«Construcţiile, la fel ca şi industria autovehiculelor, au capacitatea de a trage după ele, în sus sau în jos, întreaga economie.» De vreo câţiva ani, sectorul construcţiilor devenise locomotiva creşterii economiei româneşti. Cu ritmuri de creştere anuală de peste 30%, construcţiile din România depăşeau în viteză toate ramurile similare din celelalte ţări europene. Se construia cu frenezie cu ajutorul firmelor specializate, pe cont propriu, cu ajutorul nea
«Construcţiile, la fel ca şi industria autovehiculelor, au capacitatea de a trage după ele, în sus sau în jos, întreaga economie.»
De vreo câţiva ani, sectorul construcţiilor devenise locomotiva creşterii economiei româneşti. Cu ritmuri de creştere anuală de peste 30%, construcţiile din România depăşeau în viteză toate ramurile similare din celelalte ţări europene. Se construia cu frenezie cu ajutorul firmelor specializate, pe cont propriu, cu ajutorul neamurilor, cu plăţi la negru sau cu documente oficiale. Băncile sprijineau şi impulsionau acest entuziasm. Construcţiile, la fel ca şi industria autovehiculelor, au capacitatea de a trage după ele, în sus sau în jos, întreaga economie. Dacă merg construcţiile, industria cimentului, a cărămizilor, a materialelor sanitare, cresc şi ele pe măsură. La fel se întâmplă şi în aval: mobila, electrocasnicele, ca să nu mai vorbim de bănci, toate înfloresc. Când s-a tăiat conducta cu credite de la bancă, toate aceste ramuri au început să sufere. Falimente răsunătoare ale unor dezvoltatori imobiliari care nu-şi mai pot termina proiectele nu s-au anunţat, chiar dacă mai toţi cei care au şantiere deschise gâfâie din greu. Într-o ţară în care încă mai este enorm de construit în toate sectoarele - civil, industrial, infrastructură - scăderea ritmului are efecte de lungă durată; reducerea decalajelor faţă de celelalte ţări europene va dura mai mult.
Săptăm
