Nu mai merg in fiecare duminica la Biserica. Desi cu cativa ani in urma o faceam, astazi imi este greu. Predicile sforaitoare si rupte de realitate ma innebunesc. Gesturile ritualice, care sunt practicate cu o rutinare vadita de multi dintre preoti, ma descumpanesc. Babele cu ochi goi si buze mecanice ma enervau si inainte, dar acum nu le mai pot ignora. Maica, ale carei cuvinte ma luminau, a plecat dupa trei ani in alt oras.
Nu mai merg in fiecare duminica la Biserica, in primul rand dintr-o slabiciune personala. Dar il astept pe pastor sa vina si sa ma caute. Pe mine, oaia ratacita. Da, il astept pe preot sa ma salveze, dar vine doar popa sa-mi demoleze usa. Are o mana ingreunata de cele 100 de kilograme de post si saracie. Si-mi zdruncina usa cu taria celui care stie ca are in spate cea mai de incredere institutie din Romania. De fiecare data, dupa ce pleaca, dau cu aspiratorul. Pentru ca intotdeauna „salvatorul” intra incaltat.
Biserica Ortodoxa Romana (BOR) este una dintre putinele institutii romanesti neatinse de vreuna dintre schimbarile care ne-au influentat in ultimele decenii. Caderea regimului comunist, deschiderea dosarelor Securitatii, acceptarea Romaniei in Uniunea Europeana, toate au trecut peste BOR fara sa lase nicio zgarietura. Este cu adevarat o stanca de nezdruncinat, in care investim in continuare, conform tuturor sondajelor, un uluitor capital de incredere. Daca a fi conservator este o virtute, atunci da, Biserica Ortodoxa Romana practica din plin aceasta virtute, mentinandu-si toate reflexele dobandite in cei cincizeci de ani de dictatura comunista. Si cele bune, si cele rele...
Prea-Fericia Sa „Urmaritul Penal”
O investigatie publicata in aceste zile in cotidianul „Romania Libera” dezvaluie, cu ajutorul unor inregistrari video, ca simonia este un pacat de care sufera chiar si cei mai inalti dintr
