În preajma alegerilor de orice fel, CNSAS lucrează la foc continuu. Când trebuie să rezolve cererea unui cetăţean obişnuit, instituţiei i se taie avântul şi găseşte motive care mai de care de amânare. Cu anii.

Ba că să-i afli tu, petentul, data naşterii celui cercetat, domiciliul şi numele părinţilor. Ba să aştepţi să treacă alegerile de orice fel. Mai mult, în cadrul procedurii de verificare a unei persoane aflate într-o funcţie publică, poţi avea surpriza să afli că cel în cauză ştie numele şi prenumele celui care a făcut petiţia.

După 451 de zile de la depunerea unei cereri de verificare a două persoane cu funcţii publice, un cetăţean simplu din România încă mai aşteaptă răspunsul.

În februarie anul trecut am decis să testăm promptitudinea cu care Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) răspunde solicitării unui cetăţean al acestei ţări, curios să afle trecutul unor şefi de institute plătite din bani publici. Aşadar, informaţia avea toate ingredientele pentru a se încadra în categoria informaţiilor de interes public.

La 8 februarie 2008 am făcut o petiţie online, respectând toate cerinţele de pe site-ul instituţiei. Mail-ul de răspuns a venit zece zile mai târziu şi în el se sublinia faptul că cererea a fost înregistrată la data de 14. Ni s-a dat număr de înregistrare, precizându-se că "urmează să se facă demersurile necesare soluţionării cererii dumneavoastră. După derularea verificărilor, veţi fi înştiinţată în scris, la adresa menţionată în cerere".

EI SPUN CĂ "NU SE ÎNCADREAZĂ", PROPRIA LEGE ÎI CONTRAZICE

Pentru că nicăieri nu am găsit un termen legal în care CNSAS ar trebui să răspundă unei petiţii, am sunat o lună mai târziu, interesându-ne dacă termenul de 30 de zile, prevăzut în Legea accesului la informaţii de interes public, 544/2001, se respectă. Absenţa unui r