«Deşi am văzut efectele nocive ale capitalismului scăpat din frâu, nu putem ignora beneficiile unor lecţii pe care acesta ni le dă.» La un moment dat, un şef al General Motors a spus că ceea ce este în interesul companiei sale este şi în interesul Americii. În ultimii ani, nişte moguli ai Wall Street-ului ajunseseră să creadă că sintagma li se aplică şi lor. Astfel justificau şi excesele asumate înaintea crizei, dar şi creditele pe care le cereau guvernului de

«Deşi am văzut efectele nocive ale capitalismului scăpat din frâu, nu putem ignora beneficiile unor lecţii pe care acesta ni le dă.»

La un moment dat, un şef al General Motors a spus că ceea ce este în interesul companiei sale este şi în interesul Americii. În ultimii ani, nişte moguli ai Wall Street-ului ajunseseră să creadă că sintagma li se aplică şi lor. Astfel justificau şi excesele asumate înaintea crizei, dar şi creditele pe care le cereau guvernului de la Washington.

Săptămâna trecută, lumea a avut parte de o nouă interpretare a aceluiaşi dicton, interpretare elaborată de administraţia lui Barack Obama în cazul companiei auto Chrysler. Simplu spus, Casa Albă a trântit în moalele capului corporatist al Chrysler concluzia seacă şi nemiloasă că, de fapt, ce este în interesul Americii trebuie să fie în interesul Chrysler – iar interesul Americii este ca al treilea mare producător auto din Detroit să dea faliment. Un membru al echipei Obama a declarat că SUA „nu poate menţine Chrysler pe linia de plutire cu o injecţie de capital fără sfârşit”.

Este adevărat că Chrysler îşi continuă operaţiunile cu ajutorul guvernului american. Este adevărat că echipa dlui Obama a încercat să îi convingă pe creditorii mai neînduplecaţi să accepte o restructurare a datoriilor Chrysler. Dar fabricantul auto rămâne în funcţiune cu un gigantic pistol la tâmplă, sub protecţia legii falimentului. Iar Amer