Lucrurile încep să se complice în peisajul politico-electoral românesc. Sondajele arată schimbări de poziţii, tendinţele o iau în sens invers decât până acum. Dacă facem mici calcule, rezultă că până la sfârşitul lunii noiembrie cam asta va fi situaţia: adică fluidă, cu un vot volatil, cu opţiuni instabile şi un absenteism tot mai pronunţat. Sigur politica nu mai face pagina întâi. Lumea s-a îndepărtat din cauza scandalului continuu dintre liderii partidelor, candidaţii prezidenţiali, putere vs. opoziţie, colo-rate de prea multele conflicte personale. Dacă s-ar înţelege ceva, mai treacă-meargă, dar nu se înţelege nimic. Politicienii noştri ar trebui să facă oferte clare în ceea ce priveşte depăşirea crizei. Să auzim limpede care sunt ameninţările şi ce soluţii dau. Pentru asta au fost votaţi. Nu să tacă, nu să mintă, nu să amâne. Ei ezită să ia atitudine, să ia decizii, pentru că miniştrii nu sunt competenţi în chestiuni economice. Câţi economişti, finanţişti fac parte din guvern? Alt motiv: realitatea se schimbă cu prea mare viteză şi nu sunt învăţaţi să reacţioneze în acest ritm alert. Nici nu vor să îşi asume vreo răspundere. La guvern există pur şi simplu teama de a acţiona. O cauză: este prins între ciocan şi nicovală. Nu vrea să dea veşti rele din motive electorale. Deşi prieteni în Palatul Victoria, pe piaţa liberă sunt rivali. Vorbesc de PD-L şi PSD. Dar aici se înfruntă şi candidaţii pentru Cotroceni: Băsescu, adevăratul şef al guvernului, şi Geoană, şeful Senatului. Coaliţia PD-L&PSD nu vrea să îşi înstrăineze electora-tul, chiar dacă fiecare trage pentru el. Interesant, PSD a preluat poziţia de altă dată a PD(L), când acest partid era în guvern, îl critică însă ca şi cum ar fi fost în opoziţie. Tehnica i-a adus destule succese. PSD îşi încearcă şi el şansa acum, deşi nu e atât de vocal cum era altădată PD(L). Geoană trebuie să ştie că fără să fie un critic