O luptă subterană s-a declanşat prin intermediul cercetărilor sociologice pentru supremaţia politică virtuală. Oficial, campania pentru europarlamentare începe azi. Eu cred că debutează de fapt şi campania pentru prezidenţiale. Toate partidele importante se agaţă şi de liderii lor. Şi viceversa. Cum Parlamentul European nu pare să fie atât de atractiv pentru românul de rând, subiectele se vor amesteca. Între 7 mai şi 7 iunie, vom vorbi mult, poate chiar prea mult, de Băsescu, Geoană, Antonescu, Vadim sau Becali.
Prea puţin despre eşecul ruşinos al neatragerii fondurilor europene în ultimii ani, inclusiv în primele patru luni de guvernare socialist-populară. Aproape deloc despre politica externă şi de securitate, care domină de multe ori agenda Comisiei Europene, a Consiliului European şi a Parlamentului European. Ne interesează astfel de instituţii doar prin prisma unor obiective materiale: costurile pentru roaming, războiul gazului rusesc, deschiderea pieţelor de muncă în ţări europene. Nu este rău că ne preocupă şi atunci, dar cultura politică românească se intersectează prea puţin cu cea europeană. De aceea spun că europarlamentarele se vor "salva" prin apelul la greii partidelor, la prezidenţiabili. Conform unor sondaje, PDL porneşte drept favorit. Alte sondaje spun că PSD este mai bine cotat, formaţiunea din Aleea Modrogan suferind o puternică eroziune. PNL rămâne a treia formaţiune politică a ţării, în toate cercetările.
PD-L intră, o dată cu aceste alegeri, într-o zodie nefericită. Spun asta pentru că, încurajată de tăticul ei, Elena Băsescu a demisionat şi candidează ca independent, consacrând prin eventualul ei câştig un model conceput în laboratoarele Cotrocenilor. Cunoscătorii într-ale politicii afirmă că acele patru procente ale mezinei cu grave carenţe de educaţie sunt smulse exact de la partidul prezidenţial. De ce ar face
