Recesiunea din 2009 nu este prima din Romania. Crizele economice tind sa se repete din 10 in 10 ani. Sfarsitul anilor ‘80 a dus la falimentul sistemului comunist. Anii ‘90 au fost de ajustare iar la sfarsitul acelei perioade, desi tehnic in recesiune, Romania a reusit transformarea economiei intr-una de piata. Au urmat 10 ani de crestere economica neintrerupta iar acum o ducem de 2 ori mai bine decat in urma cu 10 ani. Ca dovada, de 1 Mai 2009, protestatarii de la cai ferate, invatamant, etc, s-au lasat de manifestatii si s-au apucat de gratare, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.

In 1989, impozitele (teoretic) erau de 100% din PIB; in acelasi timp, toti erau angajati la stat iar statul se ocupa de fiecare dintre noi, de la nivelul de soim al patriei, la invatamant superior, la repartitie, la casa, la pensie. Acel sistem a dat faliment.

Am pus in loc, cu greutate, o economie de piata. Servicii si industrii au trecut in domeniul privat, iar taxele reprezinta acum doar 30% din PIB.

Insa, cu exceptia acestor servicii si industrii (inclusiv multe servicii noi, precum telefonia mobila) aparatul de stat a ramas cam acelasi. Sistemul de invatamant a ramas inert si slab, spitalele raman o problema, iar infrastrucura este tot la pamant. Asistatii din agricultura au ramas asistati, cu exceptia celor care si-au cautat norocul in alte parti, inclusiv in strainatate. Saracia, problemele de integrare a comunitatilor cu probleme au ramas.

Desi au avut loc privatizari si reforme economice, desi economia s-a deschis capitalului strain, totusi majoritatea a ramas dependenta de stat. La aparatul administrativ si la asistatii din agricultura trebuie sa adaugam si angajatii la firme mari precum CFR, Romgaz, Hidroelectrica, s.a.m.d. Reformele la aceste firme nu au dat rezultate, raman 100% de stat, ineficiente, cu conduceri numite politic. Functionarii