- Editorial - nr. 298 / 7 Mai, 2009 Desi ziua de 1 Mai are la baza traditia populara, este vorba de Armindeni, la romani, ca semn al renasterii naturii si inceputul sezonului la munca campului, forta cu care se sarbatoreste ea pe intreg mapamondul, ca una dintre cele mai mari sarbatori laice de peste an, a izvorat din tumultul miscarilor sindicale care au avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea, mai precis, in primavara lui 1886, in Chicago, Statele Unite ale Americii. Ele s-au soldat cu mari sacrificii de vieti omenesti, dar si cu o stralucita victorie a muncitorimii asupra patronatului, reusindu-se sa se impuna, pe langa alte facilitati, ziua de munca de 8 ore. Amintim ca, inaintea acestor evenimente, viata salariatilor era extrem de grea. Se muncea 14-16 ore pe zi, fara concedii de odihna si fara niciun ajutor in caz de boala, fara perspectiva unei pensii, iar succesul acestei batalii sociale a deschis calea spre cele amintite, fapt ce a marcat o era noua in viata societatii moderne, oferind omenirii o cu totul alta perspectiva. Confruntarea dintre sindicate si patronatul american a fost crancena si de o amploare deosebita. Politia a tras in multime, ucigand numerosi demonstrati, iar capii miscarii au fost arestati, judecati si condamnati la moarte prin spanzurare. O adevarata tragedie, dar ecoul izbanzii s-a raspandit repede, a imbarbatat si a dat curaj, efectele benefice ale succesului de la Chicago propagandu-se ca o unda seismica asupra marilor centre ale muncitorimii din America si Europa, inclusiv din Romania. Asadar, sacrificiul a fost enorm, castigul celor multi de asemenea, iar noi, cei care astazi beneficiem din plin de el, ar trebui sa nu ne indepartam prea mult de acest adevar, chiar daca de la evenimentul care a schimbat in bine lumea au trecut peste 140 de ani. Pastrand traditia, evident ca si noi ar trebui sa marcam momentul, omagiind memor