Doina CORNEA Jurnal. Ultimele caiete Editura Fundaţiei Academiei Civice, Bucureşti, 2009, 288 p. Editarea, de către Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, a notelor de jurnal (1988-1989) ale Doinei Cornea reprezintă ocazia unei lecturi nu doar cu valoare istorică – acoperind trei epoci distincte: interbelic, comunism şi postcomunism –, cuprinzînd şi notaţii de factură morală, estetică, religioasă. Cartea mai cuprinde o convorbire cu Doina Cornea şi copiii săi, Ariadna Combes şi Leontin Iuhas, moderată de Georgeta Pop, pe 16 august 2002 – şi din care se pot afla numeroase detalii biografice –, dar şi fotografii şi anexe conţinînd fotocopii ale unor documente din arhiva CNCSAS (scrisori personale, fişe de urmărire ale autoarei de către Securitate), precum şi alte însemnări, de după ’89. Interesul stîrnit de notele de jurnal merge dincolo de anecdotic, de simplul fapt istoric, consemnările putînd fi urmărite pe multiple paliere, care conferă jurnalului o notă de profunzime (de la aprecieri legate de ideea de frumos, la perspectiva filozofică în abordarea unor concepte precum adevărul, binele, răul, memoria, de la amintirea momentelor cînd a căzut victimă distopiei comuniste pînă la consideraţii despre situaţia politică de după ’89). Revenirea la momentele copilăriei este un punct comun al acestor note. Doina Cornea nu ezită în a-şi face o aspră analiză interioară, conştientă fiind că, în copilărie, sentimentul de vinovăţie era un semn clar al timidăţii şi laşităţii mascate ineficient prin intermediul unui subterfugiu cu o aparenţă de victorie: minciuna. Sînt numeroase scene în care Doina Cornea îşi reaminteşte permanenta ei fugă de adevăr: de pildă, laşitatea de a mărturisi părinţilor pornirea de a se izbi voit de o femeie distinsă, îndoliată, pe lîngă care trecea pe stradă, acţiune căreia nici la maturitate nu îi poate găsi clar cauzele. Mai presu