Ion Cătănescu, fiu de ţăran, şcolit în uzinele patriei, după ce şi-a dat cu zel obolul la "ridicarea Republicii Socialiste România pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei şi progresului" prin cele 24 de invenţii şi inovaţii ale sale, a fost răsplătit cu şase luni la Jilava. Acuzat de propagandă anticomunistă, pentru că a îndrăznit să ceară a mânca la cantina partidului.
"În '89 eu preluasem sistemul de asistenţă tehnică la CET Progresul. Şi, într-una din zile, văd un cetăţean care se plimba prin curtea centralei. Când mă uit mai bine, era Dincă. Mă duc la el, îl salut. «Aaaa... Cătănescu, nu?» îşi aminteşte el de mine. «Cu ce ocazie pe-aici?», mă întreabă el. «Păi, aici lucrez acum». Zice «sunt necăjit domn' Cătănescu». «De ce? Ce s-a-ntâmplat?» Un om solid şi puternic să-l vezi aşa prăbuşit şi ros de gânduri... Zice «am sarcină, coşul ăsta - de evacuare a gazelor» - (aţi văzut că fiecare CET are câte-un coş din ăla) «am fost la şedinţa comitetului central şi-am primit sarcină ca acest coş, de la 250 m înălţime să ajungă la 150 de metri». «Păi, cum vine asta? Ăsta-i din material special făcut, lucrat împotriva coroziunii şi trebuie să fie înalt, să se ducă fumul deasupra oraşului» . «Nu contează» zice.
Făcuse un calcul - ca să dărâme un metru pe zi, trebuia să se lucreze în trei schimburi. Tovarăşa dăduse ordinul, că vedea ea coşul din biroul ei din Casa Poporului. Cică să nu tragă careva în ea de pe coş... vreun lunetist. Ce dacă acel coş era tocmai în Berceni? Nu putea să-i spună nimeni că-i tâmpită, iar ea putea să invoce orice motiv, oricât de absurd, că nimeni nu putea să comenteze. Păi, nu a dat afară un ministru - al Chimiei parcă, pentru că ei tot nu-i convenea cum arată biroul ei şi-i tot punea pe-ăia să modifice, iar ăsta i-a spus la un moment dat, «Tovarăşa dar ăştia-s banii poporului!» Ce popor? Ce bani? Afară!
C