Andres Iniesta a dus Barcelona în finala de la Roma cu un gol marcat în ultimele secunde
Un astfel de meci se vede o dată în viaţă. Un astfel de meci e o poveste de viaţă. Cum să crezi în şansa ta pînă în ultimele secunde, indiferent de cît de potrivnică îţi e soarta. Indiferent de cît de multe îţi ies ori nu-ţi ies pe parcursul a 90 sau 180 de minute. Cum să speri, chiar şi atunci cînd nimeni nu-ţi mai dă vreo şansă. Cum să nu te predai în faţa destinului. Cum să mergi pînă la capăt.
La capătul unui astfel de meci e lesne să te pui în pielea învingătorilor. Dar cît de greu e să te imaginezi în cea a învinşilor. Chelsea a avut calificarea în mînă nu 82 de minute, nu 90, ci 180. Şi a pierdut-o într-o secundă, una din acele secunde care pot influenţa destine.
Cum ar fi cel al lui Andres Iniesta. Omul care a dus Barcelona în finală, cu un şut născut din talent, din ştiinţă, din talent. La 24 de ani, Andres Iniesta e tipul fotbalistului care nu apare pe coperţile ziarelor. Nu e util pentru poveşti de presă, e util pentru calificări de genul ăsta. Nimeni nu ştie cîţi ani are, ce maşină are, ce iubită are, dar cine se uită atent vede în în tînărul de 24 de ani o copie fidelă a lui Zinedine Zidane la 32.
Un altfel de destin a avut Essien. Cel luat cu 38 de milioane de euro de Jose Mourinho şi-a adus echipa la porţile Romei cu un gol care a amintit de cel al aceluiaşi Zizou, din finala anului 2002. Tot el însă a fost cel care, raşchetînd o minge în careul propriu, a închis acele porţi alor săi.
Diferenţe de abordare
Diferenţele dintre cei doi antrenori la ora pregătirii acestui meci au plecat din posibilităţile de alcătuire a primului "11". Hiddink n-avea nici o problemă, astfel că a putut să-şi folosească orele de insomnie declarată gîndind formule, făcînd desene tactice, închipuindu-şi situaţii. Guardi
