"Mi-s petec nou pe vechile blesteme:/ ma doare Dumnezeu, si-L dor si eu,/ si ne durem de-atat amar de vreme,/ mereu straini si logoditi mereu" - este rostirea unui poet crestin prea putin luat in seama astazi. Sensibil la orice productie culturala ce are de-a face cu "Rugul aprins", am avut bucuria de-a descoperi cartea lui Razvan Codrescu ce cuprinde "o suta de sonete si false sonete". Se cheama chiar asa, "Rug aprins" (Ed. Christiana, 2008), si-am realizat ca-mi place: "Asculta, Doamne, zdreanta mea de ruga/ si pica-n mine mirul pacii tale,/ cand limba mortii ca pe-un psalm ma-ndruga;/ pacatul meu de-a lancezi pe cale/ tu trece-l cu vederea si mi-arata,/ c-un brat de cruce, noima mea uitata" (p. 77).
Dar cei care-i sunt (sau i-au fost) aproape l-au zugravit mai bine decat as fi eu in stare: "Razvan Codrescu e un "stalpnic" al dreptei nationaliste, darurile sale de eseist, poet si traducator au fost ignorate de-a valma, astfel incat "erezia" optiunilor politice a devenit mormant al recunoasterii sale publice. Impur provincialism... Eu, care-l cunosc de mult pe Razvan Codrescu, il stiu de mare caracter, de tragic iubitor al traditiei romanesti autentice si de visator impenitent, care si-a dobandit, din pricina temperamentului sau polemic, o multime de adversari neconsolati" – noteaza teologul Teodor Baconsky ("Dilema veche", 19 ianuarie, 2007), facand o binemeritata laudatio la traducerea din Dante pe care ne-a oferit-o poetul ("Divina comedie. Infernul", Ed. Christiana, 2006). In ceea ce ma priveste, m-am intrebat ca si in alte cazuri: cum poti sa scrii o laudatio despre un om cu care de prea multe ori te-ai situat pe pozitii diferite!? Razvan Codrescu are un condei puternic marcat de dreapta traditionala ale carei inflexiuni, uneori excesive, sunt departe de gusturile mele. Fiind convins ca numai legendara miscare "Rugul Aprins" de la Manastirea Ant
