Ziua internationala pentru libertatea presei a fost marcata si de asta data cu cateva bilanturi si notite sumare tolerate cu greu chiar in paginile de presa, din cauza de rutina. Ai zice ca se face punte spre Ziua internationala a igienei mainilor, care ii urmeaza la scurt interval. Iar Pilat din Pont isi spala mainile si arunca apa. E drept ca si UNESCO vrea de fiecare data sa impuste mai multi iepuri. Cu trei ani in urma, ziua presei era asociata cu lupta impotriva saraciei mondiale. Anul acesta i se cere presei sa fie "platforma de dialog si vector de intelegere mutuala" in dialogul dintre culturi. Nu stii spre care urgenta sa intorci mai repede capul.
Cei care se bucura de libertatea, chiar daca imperfecta, a presei uita sa o mai aprecieze. Dar peste o suta de ziaristi care inca zac prin inchisorile lumii scrijelesc pe zid semnele calendarului care ii apropie de aceasta zi si spera ca presiunile internationale le vor usura soarta. Nu trebuie sa-i uitam. Aiatolahii de la Teheran trebuie sa stie ca lumea libera nu accepta pe neverificate sentinta cu opt ani de inchisoare pentru spionaj aruncata ziaristei Roxana Saberi, numai fiindca ajunsese sa deranjeze.
Alte doua ziariste americane sunt detinute in Coreea de Nord, tot sub pretextul spionajului. China, Cuba, Erythreea, care la sfarsitul anului trecut tineau la zdup jumatate din ziaristii arestati de pe glob, ar trebui hartuite constant. Barack Obama nu a ezitat sa citeze si alte tari care le pun calus ziaristilor: Azerbaidjan, Zimbabwe, Birmania, Uzbekistan sau Sri Lanka. Mi-ar fi placut o referinta pentru ciomagarii din Moldova.
Culmea este ca absolut toate constitutiile nationale, dupa modelul Declaratiei universale pentru drepturile omului adoptata de ONU in 1948 (iar la origine se afla chiar Declaratia franceza din 1789), se lauda ca respecta aceasta libertate. Am vazut cat de respe
