In Educatie e pace. Fragila insa acoperitoare, probabil, pana la sfarsitul anului scolar. Profesorii au obtinut un singur lucru cert: nu le vor scadea salariile.
Daca in toamna se vedeau fericitii castigatori ai unei legi nerealiste care le majora lefurile cu 50%, iata-i acum luptandu-se pentru ceea ce pe-atunci reprezenta o varianta inacceptabila: inghetarea salariilor.
Acordul semnat de federatiile de invatamant cu reprezentantii Guvernului lasa insa deschisa calea disponibilizarilor.
Revenirea la normalitate
Este, de fapt, o reintrare in normalitate. La vreme de criza nu putem vorbi despre majorari salariale. De fapt, profesorii ar trebui sa fie fericiti cu inghetarea salariilor. In mediul privat, lovit in plin de falimente, disponibilizari si scaderi salariale, de multe ori voluntare, ca alternativa la somaj, o astfel de inghetare reprezinta un vis frumos.
Dascalii au fost treziti dintr-o minciuna in care, pana la urma, s-au complacut.
Cea mai mare pierdere nu este insa pentru ei. Cea mai mare pierdere este pentru elevi.
Pe termen scurt, tensiunea acumulata in ultimele zile de "dam teza, nu dam teza", si prelungirea inutila a emotiilor le-ar putea afecta celor mai emotivi performanta la testul de limba romana. Cel mai rau este insa efectul pe termen lung.
Adio, reforma!
Pornit intr-o ordine gresita, tandemul bani-reforma duce la esecul celei de-a doua. Dupa cum recunostea insusi presedintele, partea de intelegere privind banii nefiind respectata, nu poate fi ceruta nici partea cu reforma. Ne vom alege asadar cu noi generatii de analfabeti functionali, sfertodocti cu diploma, total inadaptati la viata reala.
Sa nu uitam ca si Marian Vanghelie, de exemplu, are Bacalaureatul, desi nu vreau sa ma gandesc cum ar arata un text scris dupa dictare de prim
