Horia-Roman Patapievici: „Cred că, pentru soarta fiecăruia dintre noi, raportul ţării noastre cu instituţiile europene este nu important, ci foarte important.”
Scriam acum două săptămâni: „Problema cu europarlamentarii români este că nimeni nu ştie ce să aştepte de la ei: nici partidele, care îi propun, nici electoratul, care îi votează, nici statul, care îi plăteşte, nici guvernul, care organizează pentru ei alegeri”.
Deplângeam în acel articol incapacitatea presei de rating (căci la noi nu se mai poate vorbi de presă pur şi simplu, ci numai de presa care face rating - e singura care contează, şi pentru finanţatori, şi pentru ochii publicului) de a se preocupa de lucrurile care sunt, pentru români şi pentru România, cu adevărat importante.
Cred că, pentru soarta fiecăruia dintre noi, raportul ţării noastre cu instituţiile europene este nu important, ci foarte important. Ca atare, sunt preocupat de tipul de reprezentare pe care o vom avea în Parlamentul European şi de eficacitatea acestei reprezentări (pentru interesele româneşti).
Impresia mea este că electoratul nostru intră în primele alegeri europarlamentare cu mandat complet (un mandat are cinci ani) fără să ştie câteva lucruri esenţiale: (1) nu ştie sigur ce şi pe cine reprezintă europarlamentarul român; (2) nu ştie în ce constă cu adevărat mandatul unui europarlamentar; (3) nu ştie ce puteri are efectiv un europarlamentar român; (4) în fine, nu ştie ce control poate avea, ca şi cetăţean român, asupra unui europarlamentar român.
La aceste întrebări am primit două răspunsuri: unul de la un europarlamentar în exerciţiu (Corina Creţu, PSD), celălalt de la consilierul unui europarlamentar în exerciţiu (Andreea Vass, europarlamentarul fiind Theodor Stolojan, PDL). Răspunsul europarlamentarului în exerciţiu este iritat, insolent şi arogant. El pare scr
