Cum aţi ajuns să luaţi o poziţie atît de hotărîtă privind Codurile? Ca orice poveste, cu o anecdotă de debut. Sună un ziarist. Mă întreabă ce poziţie am faţă de prevederile legate de libertatea de exprimare. Habar nu aveam. L-am sunat pe Răzvan Martin de la agenţie, să arunce un ochi pe Coduri şi să-mi dea un răspuns în cîteva minute. Cîteva minute? Nu ştiam că sînt peste 2000 de articole. Între timp, deja în Coduri ticăiau bombe. Am sunat la Apador CH şi la Centrul pentru Resurse Juridice. Liana Ganea a luat legătura cu cei de la Clubul Român de Presă. Agitaţie mare şi la MediaSind şi la Centrul pentru Jurnalism Independent. Şi aşa a luat fiinţă grupul informal de media? Am lansat şi primul protest: „Pamfletul audiovizual – o meserie periculoasă“, care a stîrnit interesul, mai ales al televiziunilor. Dinspre politicieni, de n-o fi cu bănat? Îndemnuri la linişte şi invitaţii la relaxare. Ni s-a sugerat să participăm cu amendamente la comisiile speciale, din Parlament, de elaborare a Codurilor. Şi cum de nu aţi făcut trocul? Nu sîntem adepţii tîrgului de tejghea. Ne-am dat seama că alunecările din Coduri sînt mult prea periculoase şi, mai mult decît atît, ele au fost construite ilegal. Şi atunci am format Coaliţia „Opriţi Codurile!“. Împreună cu Transparency International… Şi cu toate care s-au simţit solidare cu acţiunile noastre de protest faţă de agresarea principiului fundamental al consultării publice, cu impact asupra fiecărui cetăţean, de la naştere la logodnă, nuntă, adopţie sau deces. Ar fi fost imoral să facem un tîrg de tejghea, abandonînd misiunea civică. Deci politicienii nu v-au putut cumpăra cu zăhărelul îndulcirii prevederilor legate de meseria de jurnalist. Nu am căzut în cursa lor, pentru că nu puteam negocia o ilegalitate. De ce nu i-aţi dat amendamentele preşedintelui? Insistenţa cu care preşedintele cerea amendamentele pe un suport scris nu