Promiteam în articolul trecut să revin cu cîteva impresii de la conferinţa unde i-am pus pe eurocandidaţi faţă în faţă cu editorialişti şi ONG-işti. Au existat cîteva teme unde partidele prezente s-au înţeles perfect, cea mai clară fiind ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii pentru românii din Occident şi discriminarea din Italia. Apoi, atît PD-L, cît şi PSD şi PNL şi-au propus să militeze pentru ridicarea monitorizării pe justiţie. Episodul a fost interesant pentru că a decurs în mod polemic, deşi opiniile tuturor candidaţilor mergeau spre aceeaşi soluţie. PSD a fost tot timpul împotriva monitorizării şi a acuzat Comisia Europeană (prin cîteva interpelări ale lui Adrian Severin) de dublă măsură. PD-L a fost în mod tradiţional cel care a asumat retoric lupta cu corupţia şi reforma în justiţie. Acum, PD-L asumă în mod oficial încetarea monitorizării ca una dintre cele patru priorităţi ale partidului pentru viitorul mandat din Parlamentul European.

Dar asta nu înseamnă că cele două partide au idei similare despre domeniu. Diferenţa rămîne pregnantă, iar la conferinţă a fost vizibilă. PSD, prin Victor Boştinaru, rămîne la ideea că monitorizarea nu este eficientă şi că UE nu ar trebui să aibă treabă cu justiţia din România. PD-L, prin Traian Ungureanu la conferinţă, are mai degrabă o atitudine resemnată: monitorizarea ne costă în termeni de prestigiu în UE şi ar trebui să înceteze, deşi nu e limpede că vom continua eforturile în domeniu, fără supraveghere europeană. Acest consens pe soluţie este însă mai degrabă un efort de autoconvingere internă.

Acum cîteva luni, scriam aici într-un articol despre exasperarea celor de la Bruxelles, care căutau să ataşeze noi sancţiuni mecanismului de monitorizare şi se gîndeau atunci la limitarea accesului la fondurile europene şi la amînarea aderării la euro şi la spaţiul Schengen. Între timp, decizia pare a se fi c