Toyota Prius continuă să fie un model controversat chiar şi la câţiva ani de la apariţia pe piaţă. Deşi mulţi i-au criticat designul futurist, inovaţia japonezilor şi preocuparea lor pentru hibride nu pot fi negate. Dincolo de look, m-a interesat mai mult cum funcţionează maşinuţa „verde” care a câştigat fani în toată lumea. Sincer, mie îmi place designul de coupe al Priusului, care este una dintre cele mai nonconformiste maşini pe care le-am condus – arată diferit de orice altă compactă, e extrem de silenţioasă, are câteva gadgeturi mai mult decât utile, foarte bine plasate şi uşor de utilizat, ţinuta de drum este aproape impecabilă, iar cele două motoare, electric şi benzină lucrează atât de bine împreună încât consumul de carburant coboară în anumite condiţii sub 2,7l/ 100 km.
Cu cât menţii viteza constantă, cu atât consumă mai puţin şi funcţionează numai cu motorul electric. Iar în oraş, când aştepţi la semafor şi înaintezi câte un metru pe minut, consumul e zero. Ce poate fi mai tare de atât? Eventual să găseşti mereu loc de parcare, pentru că maşina e destul de lungă şi cam joasă pentru dimensiunile ei, aşa că nu o poţi strecura sau urca oriunde. Motorul pe benzină are 1,5 litri şi 78 CP, cel electric are 68 CP, suficient pentru oraş, însă cam puţin pentru un drum mai lung. Oricum, mai bine ajungi mai târziu şi consumi puţin decât invers. În plus, manevrabilitatea şi confortul, completate de un spaţiu extrem de generos, atât în habitaclu, cât şi în portbagaj, o fac ideală chiar şi pentru o familie, nu doar pentru tineri. Un minus îl poate constitui vizibilitatea în lunetă, întretăiată de designul uşii portbagajului, astfel încât pare că ar avea 2 geamuri.
Cât despre dotări, are cutie automată E- CVT cu schimbător de tip joystick, amplasat în bord, în dreapta volanului. Interesant este că informaţiile de bord sunt afişate în format digital în zona
