Sărută-mă cu sărutarea gurii tale! Căci sărutările tale mai dulci sînt decît vinul. Ei, cum să-i spui aşa ceva unei tute ca asta? Nu mergea deloc. Altceva nu îi trecea prin minte. Dar de ce trebuia să-i spună ceva? Ea oricum păstra o tăcere care se voia enigmatică. Şi totuşi el trebuia să-i spună ceva, că era om cu şcoală, era VIP, ce naiba. Că doar nu era să-i spună ce-i trecea prin minte, adică de ce mama dracului sîntem noi aici, ce facem noi aici, mîncarea e scumpă şi proastă, ăştia îşi bat joc de noi. Ştiu că venim aici pentru fiţe şi ne bagă pe gît toate porcăriile lor.
Dar nevastă-sa îl obligase: idiotule, îi zicea, îţi închipui că dacă mergi cu mine într-o insulă din Grecia o să scrie cineva despre tine? Ia-ţi dracului o artistă, o cîntăreaţă, o călăreaţă de circ, ceva. Şi du-te într-o staţiune de la noi unde foiesc ăştia cu aparate de filmat. Fii scandalos, că d-aia eşti persoană publică.
- Dar, mamă, îi zicea el...
Poftim, el îi zicea mamă şi ea îi spunea idiotule!
- Dar, mamă, o să mă plictisesc cu una d-aia. Ştii cîtă treabă am la minister, numai chestii plicticoase, măcar în vacanţă să mă distrez şi eu.
- Taci din gură cu treburile tale. Ai treabă! Ce treabă ai la minister? N-ai nici o treabă. Treaba ta e să îţi faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari. Ce dăm la copii să mănînce?
- Mamă, exagerezi, au ce să mănînce. Sînt pe picioarele lor, au diplome, au servicii...
- Au servicii? Au acum, că eşti tu ministru şi că ai fost deputat. Dar ia nu mai fi! Să vezi ce şut or să le dea toţi.
- Doar n-o să-i dea afară pentru că eu nu mai sînt...
- N-o să-i dea! Mai rău! Or să-i treacă pe linie moartă tocmai acum, cînd sînt la început.
- Şi tu crezi că dacă eu o să regulez o călăreaţă de la circ...
- N-am zis
