…interviul cu J.H.H. Weiler din Cotidianul de azi! Va va merge – sper – drept la inima. Si, cum se apropie alegerile europarlamentare, va va oferi un bun prilej de meditatie. Il puteti citi integral aici:

http://www.cotidianul.ro/j_h_h_weiler_n_pe_se_voteaza_cu_majoritati_la_ceausescu_asta_nu_i_democratie-83566.html

In cazul in care nu ati aflat inca de profesorul Weiler, cititi, rogu-va, interviul pana la capat.

Iata doar o mostra – “E atat de bun” spunea seniorul Peltz cand vedea un tablou reusit, “ca parca ar fi pictat de mine!”:))

În 1945, Winston Churchill vorbea despre „Statele Unite ale Europei“. Jürgen Habermas continuă să susţină această idee. Dvs. respingeţi însă proiectul unei Europe federale…

Churchill se ghida după principiul „fă ce-ţi spun, nu ce fac eu“. El nu ar fi renunţat niciodată la suveranitatea britanică, dar pentru alţii ar fi trebuit să fie OK. De cealaltă parte, Habermas are o mare problemă cu identificarea naţională, aşa că singurul debuşeu pentru această dorinţă arzătoare trebuie să treacă prin Uniunea Europeană. După mine e absurd, pentru că geneza UE are la bază respingerea statului atotputernic al anilor ’30 – ’40. Cum am duce asta la bun sfârşit dacă ajungem să creăm un stat european foarte puternic? Ceea ce consider eu că e original şi ar trebui menţinut reprezintă exact acest echilibru complicat între identităţi naţionale puternice şi un nivel ridicat de integrare. Este fără precedent. În istorie, confederaţiile fie s-au transformat în federaţii, fie s-au dezintegrat.

Europa a reuşit ceva insolit, să păstreze state cu identităţi naţionale foarte puternice care, în acelaşi timp, se bucură de un nivel de integrare în unele domenii chiar mai mare decât între provinciile Canadei. Nu sunt un antinaţionalist, pentru că un naţionalism liberal şi pluralist are două mari virtuţi. Prima este orig