- Diverse - nr. 299 / 8 Mai, 2009 Suntem, fara indoiala, campioni macar europeni cand este vorba sa ne cosmetizam identitatea si sa ne modificam cameleonic insemnele nationale dupa directia din care bate mai tare vantul… istoriei. Acest servilism definit prin paguboasa maxima populara "Capul plecat sabia nu-l taie" constituie, fara umbra de indoiala, unul din defectele majore ale noastre, ale romanilor. Ca este asa, ne-o dovedeste aria tot mai restransa a latinitatii orientale, a romanitatii, pentru ca atatia si atatia din stramosii nostri, cautand sa-si pastreze capul, si-au pierdut limba si nationalitatea. E suficient sa amintesc de procesul de rusificare si de ucrainizare a Basarabiei si a Bucovinei sau de cel - mult mai dureros, pentru ca el se desfasoara in mijlocul Romaniei - de ungurizare (nu de maghiarizare, pentru ca termenul de maghiar este o inventie aberanta din perioada Imperiului Austro-Ungar, nu de secuizare, pentru ca secuii, ei-insisi, au fost ungurizati) a populatiei romanesti din judetele Covasna, Harghita si, partial, Mures. Care din statele europene si-au schimbat, precum tiganii caii ce rai, in ultima suta de ani atat de des stema, insemnele de pe drapel si imnul de stat? E greu sa ne gasim, in aceasta privinta, vreo concurenta externa. Cate din popoarele Europei si-au batut joc de sarbatorile traditionale, rebotezandu-le americaneste bunaoara, asa cum am procedat noi de pilda cu Dragobetele, devenit de vreo cativa anisori Valentin's Day, ziua unui sfantulet din calendarul romano-catolic, care nu prea are de-a face cu dragostea si nu are nimic in clin si maneca cu crestinismul ortodox? Nu ne-am oprit intamplator la aceasta continua schimbare dupa roza tuturor vanturilor legata de sarbatori sau la tendinta de deturnare si de falsificare a acestora. Si aceasta, pentru ca exista sarbatori si sarbatori. Iar dintre acestea, unele evoca momente m