Partidul comunist folosea, în primăvara lui ’89, orice prilej pentru a sublinia independenţa României de Moscova şi unitatea poporului în jurul lui Ceauşescu. Ziua de 9 mai 1989, prilej de dublă sărbătoare pentru poporul român, cu adânci semnificaţii istorice, nu putea scăpa activiştilor de la Direcţia de propagandă. „Dreptul la libertate, la existenţă de sine stătătoare, la lichidarea exploatării şi asupririi constituie unul din drepturile fundamentale ale omului, ale popoarelor şi naţiunilor.

Cucerirea independenţei şi suveranităţii naţionale se dovedeşte a fi o legitate obiectivă a dezvoltării sociale, o necesitate a mersului înainte al civilizaţiei umane, un imperativ fundamental al istoriei”. Cu acest citat din Ceauşescu se deschidea numărul „Scînteii” din 9 mai 1989, care omagia Ziua Independenţei - 9 mai 1877 - şi Ziua Victoriei - 9 mai 1945.

Independenţa, mesaj pentru Gorbaciov

Ceea ce era scos în evidenţă de ziariştii oficiosului PCR, atât în articolul de fond, cât şi în paginile din interior dedicate evenimentului, era „lupta necurmată a românilor pentru apărarea libertăţii vetrei străbune şi a fiinţei lor de neam, pentru dreptul lor de a fi singuri stăpâni în ţara lor.”

Acest tip de mesaj era repetat de toate canalele media româneşti din epocă, cu orice prilej, atât pentru a le insufla „spiritul patriotic” românilor, cât, mai ales, pentru urechile ruşilor. Odată cu venirea la putere a lui Gorbaciov şi cu noile concepte politice promovate de acesta, „glasnost” – transparenţă şi „perestroika” – reformă, Nicolae Ceauşescu intrase în conflicte ideologice tot mai dure cu URSS.

Ceauşescu, care în 1944 întâmpina entuziasmat Armata Roşie, la intrarea în Bucureşti şi organiza manifestaţii de bucurie la Universitate, se temea cumplit de influenţa sovietică în 1989. Evenimentele din celelalte ţăr