Dacă "Scrisorile portugheze" publicate săptămânal în România literară între anii 1997-2003 nu au fost o dovadă convingătoare pentru rolul jucat de Portugalia în viaţa lui Mihai Zamfir, romanul Se înnoptează. Se lasă ceaţa (Polirom, 2006, 264 p.) vine să confirme ataşamentul autorului pentru această zonă a Europei în care şi-a petrecut o bună parte a vieţii, în calitate de profesor universitar sau de ambasador al României la Lisabona.
Romanul este conceput ca un schimb de scrisori între patru personaje şi urmăreşte iubirea neobişnuită dintre românul Petru (Pedro) Cosmovici şi portugheza Isabel Nogueira, o iubire a cărei primă fază se consumă în anii '70, când românul se afla în Portugalia, dar care este resuscitată prin epistole schimbate între anii 1997 şi 2003, perioadă în care Izabel Nogueira este profesor universitar în Australia, iniţiativa aparţinând românului, cu ocazia reîntoarcerii în ţara ce constituise un veritabil Paradis în perioada comunismului. Cei peste douăzeci de ani scurşi de la ultima întâlnire a celor doi, o paranteză întâmplătoare, sunt scurtcircuitaţi şi cele două bucle temporale se întrepătrund sub tăvălugul amintirilor ce se constituie într-o încercare de recuperare a trecutului, cartea fiind pusă încă de la început sub semnul poeziei O zi a lui Tudor Arghezi: "Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezând,/ Ca un câine flămând,/ Că e legată cu ceva, cu vreo curea,/ Cu vreo frânghie, de viaţa mea - / Şi la o răspântie cu statui/ S-a întors, văzând că nu-i./ Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă/ S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă." Portugalia, Pământul Făgăduinţei pierdut cu ani în urmă, este recâştigat cu adevărat în momentul în care Petru, specialist în lingvistică romanică, reuşeşte să restabilească legătura, prin scrisori, cu femeia iubită în tinereţe, studiile continuate la Lisabona graţie unei burse fiind doar p
