Toate drumurile din jurul iurtei

În vara anului 1989, împreună cu doi colegi de Uniune a Scriitorilor din URSS, unul mai dinspre centrul Moscovei, altul - din împrejurimi nu prea îndepărtate de metropola rusă, prozatori de real talent, în special Veaceslav Pieţuh, am întreprins o călătorie prin imensa }ară a Mongolilor - un teritoriu de circa 1,5 milioane kilometri pătraţi pentru ceva mai mult de 2 milioane de locuitori. (Pe când biata noastră Moldovă din stânga Prutului - şi... ruptului, raptului istoric -, croită, ciuntită, mutilată, pe numai 33,3 mii km2 adăposteşte peste 4 milioane de suflete omeneşti....)

Ei bine, subiectul propriu-zis al prezentei naraţiuni-portret, să-i zic astfel, începe după o săptămână de călătorie, când ne întorsesem deja din imensităţile stepei la Ulan Bator şi, în preamiaza penultimei zile a prezenţei noastre în "ţara cerului albastru", cum mai este numită Mongolia, avurăm o întâlnire la Uniunea Scriitorilor, unde, printre prezenţele cam clişeizate ale şefilor, se remarcă prozatorul Cinagiďn Galsan, secretar responsabil la revista "Sătguulci" ("Jurnalistul"). Spre deosebire de ceilalţi colegi ai săi, el se arătă deschis, reverberând "făţiş" la cele ce se întâmplau în URSS - perestroika, glasnost', altele. Ceilalţi, însă, ocoleau temele de actualitate... transfrontalieră, şovăind sau schimbând vorba.

Galsan e neobişnuit şi prin biografia sa. La 18 ani, a avut norocul să ajungă deţinătorul unei burse... Dar o să-i ofer cuvântul mărturisitor chiar lui, ceva mai la vale, pentru că deţin un text autobiografic, pe care mi l-a înmânat în acea preamiază de iunie a anului 1989, acolo, la Ulan Bator. Iar peste zece ani, l-am reîntâlnit pe Galsan într-o notă din revista România literară (Nr. 37, 1999), din care aflam că el de fapt poartă un pseudonim, numele său adevărat fiind Irgit Schynykbaz-oglu Dshuru