Tara, lumea politica trecuta prin razboi primesc pacea ca pe un act dureros, dar cu speranta ca sortii conflictului se vor intoarce. Liberalii si conservatorii takisti, acuzand „odiosul tratat", isi exprima convingerea in victoria finala a Aliatilor. Impotriva pacii se declara si P.P. Carp, dar din cu totul alte motive. Dupa Carp pacea abia semnata a fost dorita si impusa de Austria, de unguri si de bulgari, Germania neintervenind cu autoritatea sa si lasand aliatilor ei libertatea de actiune. Daca el, Carp, ar fi fost desemnat sa incheie pacea (cine sa-l desemneze?), atunci Romania ar fi avut pacea punctului de vedere german, „cu sacrificarea dinastiei si in schimb cu apararea integrala a tuturor intereselor ei vitale in prezent si viitor". "Fericirea acestei tari, credea Carp, nu sta in mentinerea actualei dinastii, care cu prilejul acesta a vandut-o in mod josnic, ci in prietenia cu un stat puternic care i-ar da o dinastie de pe urma careia ar putea repara toate nenorocirile inaugurate de dl Marghiloman cu cedarea Carpatilor".
Parerea lui P.P. Carp era o pura supozitie. Germania nu era interesata neaparat de inlaturarea dinastiei, ci de obtinerea unui castig economic cat mai insemnat. Este adevarat, pe de alta parte, ca mai tarziu, cand victoria anglo-franceza se profila, unele cercuri militare si politice din Germania au regretat neinlocuirea regelui Ferdinand, care „se gaseste — ca si pana acum — complet in mainile Intelegerii" (lucru ce era de prevazut), dupa cum au regretat si lipsa unei atitudini mai energice („festes Zupacken") fata de Romania, pe care, in septembrie 1918, o simteau gata sa reintre in razboi impotriva lor. De aici si pana la concluziile lui Carp nu se vad puncte de reper pe care Romania sa-si fi sprijinit o pace mai buna.
Legea amnistiei
Strans legate de Tratatul de Pace sunt amnistia si darea in judecata a fo
