Privesc fotografia unui bărbat tânăr, zâmbitor, relaxat. O fotografie de vedetă de cinema - un fel de Anthony Perkins in his prime. Cel care a stat în spatele obiectivului camerei se pricepe să surprindă nu doar figura omului, ci şi atmosfera înconjurătoare. În depărtare, straturi de nori asigură contrastul cu faţa deschisă, ademenitoare, creând un fundal ce le-ar fi plăcut romanticilor italieni. Îmbrăcămintea sobră (se vede doar partea de sus), trimite şi ea la un anumit timp - anii '50-'60, epoca puloverelor rulate sau semirulate pe gât. "Barba de trei zile" contribuie în egală măsură la spectaculozitatea bine ambalatului produs de marketing. Alături de fotografie, un text oferă elementele ajutătoare: "Unul dintre cei mai profunzi şi talentaţi gânditori conservatori ai noştri la ora asta, Mircea Platon..." Promiţător, mai mult decât promiţător - deşi în calitatea mea de "centrist" îmbătrânit în rele, am un recul involuntar şi atunci când aud de "stângişti", şi de "dreptaci", două specii de care mă feresc ca de foc.
Googlez şi descopăr că personajul din fotografie a publicat până acum patru cărţi. Sunt apărute la edituri marginale, dar asta nu contează prea mult. Mai supărător, eufonic vorbind, e titlul uneia dintre ele, Cine ne scrie istoria. Chiar, nene, cine?! Pe altele două nu le-aş citi, din cauza felului în care sunt prezentate pe internet. Titlul uneia e Ortodoxia pe litere - îndreptar de fundamentalism literar. În materie de "îndreptare" m-am oprit la Cioran (iar dacă vreau să mă amuz, îl citesc pe Mircea-Horia Simionescu!) În privinţa fundamentalismului - fie şi literar - nu sunt eu omul... Despre A treia forţă: România profundă n-am de spus, pe urmele lui Caragiale, decât atât: a se slăbi...
Ar mai fi Les aventures critiques d'un počte dans le Sičcle des Lumičres / Aventurile critice ale unui poet în Secolul Luminilor, musai bilin
