Italia are nevoie disperata de reforme. Potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), Italia are cel mai mare grad de reglementare din Uniunea Europeana, iar Roma inregistreaza cel mai lent ritm de implementare a directivelor europene cu privire la piata interna.

Deoarece somajul in randul tinerilor este foarte mare, piata muncii din Italia este impartita intre protejati, cetateni italieni care sunt foarte bine platiti, si neprotejati, unde se incadreaza lucratorii temporari si imigrantii, scrie The Economist.

Calitatea actului educational este scazuta, iar investitiile in cercetare sunt foarte putine. Situatia finantelor publice se prezinta dezastruos. Deficitul bugetar de 5% din PIB nu mai este de mult o exceptie, iar datoria publica urmeaza sa se ridice la 120% din PIB in urmatorii doi ani.

Toate acestea s-ar putea dovedi o buna oportunitate pentru Berlusconi de a reforma Italia, mai ales ca nu mai poate spera sa redevina premier in 2013. Daca vrea cu adevarat sa faca reforma in Italia, acum este momentul.

Guvernul condus de Berlusconi a facut si cateva lucruri bune. A ajutat la rezolvarea crizei gunoaielor din Neapole. A inceput reforma judiciara, desi asupra motivelor pentru care a facut acest lucru planeaza mai multe suspiciuni.

Totusi, in ansamblu Berlusconi nu este nici liberal, nici un veritabil reformator, ci un om de afaceri care a intrat in politica pentru a-si proteja propriile afaceri, nu pentru a promova cauza italiana.

Italia are un potential urias. Datoriei publice poate ca etse mare, dar datoria privata este redusa. Bancile sunt expuse in Europa de Est, dar pana in prezent niciuna nu a avut nevoie de un plan de salvare. Strategia Fiat, care se pregateste sa preia Chrysler, a fost remarcabila.

Micii exportatori din zona de Nord s-au dovedit ex